- Domnule! Am venit după cuțitul meu!
- Unde l-ai lăsat?
- Intr-un marinar.
- Ce fel de cuțit era?
- Oțel. Lamă îngustă, ușor curbată. N-ai văzut?
- Stai... Încet, te rog... Cum era mânerul?
- Coajă.
- Câte părți?
- Fabricat dintr-o singură bucată.
- Atunci e în regulă. Stiu unde-i cuțitul!
- Unde?
- În spatele meu.
- Mulțumesc...

Astfel incepe Fred-Jeg, capitanul, romanul scris de Jenő Rejtő scenarist și scriitor de film evreu maghiar, (născut Jenő Reich, pseudonime: P. Howard, Gibson Lavery)  nascut la Budapesta, (Erzsébetváros, 29 martie 1905, decedat la Jevdakovo,  zonă ocupată de ruși, Uniunea Sovietică, pe 1 ianuarie,1944) scriitor, reprezentant popular și inovator al literaturii maghiare de divertisment.

Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt aparent romane de tip pulp fiction, dar opera sa este acum foarte apreciată.La începutul anilor 1930, a apărut pe scenele din Pesta cu piese de cabaret și farse. În același timp, a creat coperți de pamflet, apoi operete și, în final – parțial bazate pe experiențele sale din timpul călătoriilor sale în străinătate – romane de aventuri. Stilul său distinctiv era caracterizat de umor individual, grotesc, lingvistic și „întorsături absurde neașteptate, figuri suprarealiste, adesea mic-burgheze și o critică a societății învăluită în umor ironic”. Cel mai mare succes și-a obținut cu parodiile sale de pânze scrise sub pseudonimul P. Howard, iar numărul cititorilor săi[8] a rivalizat cu cel al lui Móre Jókai în epoca Kádár. A fost o figură binecunoscută în viața artistică a orașului Pesta și a fost prieten cu artiști importanți ai vremii, precum Frigyes Karinthy, Gyula Kabos, Kálmán Latabár și Béla Salamon, scriitori si umoristi al vremii la Budapesta.

Conform unei anecdote contemporane, în cafeneaua numita Japoneză, un loc frecventat de scriitori și artiști - și totodată de Rejtő - s-a întâmplat odată:

„Veti avea amabilitatea să aduceti toate felurile de mâncare din meniu, domnului poet în ordine alfabetică, până când poetul va ordona altfel…” - domnul cu maniere de margraf i-a dat comanda chelnerului.
Eleganța înnăscută a marchizului era oarecum umbrită de faptul că purta o cămașă șifonată și pantaloni ponosiți peste smoking, iar pantofii aveau găuri clar vizibile. Constituția sa robustă, mâinile uriașe și umerii lați îl făceau să arate mai mult ca un campion de box în ziua lui liberă, iar această impresie era întărită de cocoașa care împodobea creștetul capului său chel. Cunoscutul șef de sală al Cafenelei Japoneze nu se îndoia de solvabilitatea gentlemanului cavaleresc. Știa exact că oaspetele său se îmbogățise, iar acum vedea momentul sosit în sfârșit pentru a-l satisface pe celălalt client fidel al cafenelei, tânărul poet, care de obicei stătea toată ziua cu un pahar mare cu apă și o „cafea de gătit”. Nu era prieten cu tânărul său coleg, îi respecta doar talentul. Respectul a fost reciproc.
Cu altă ocazie, un critic literar înstărit l-a certat zgomotos pe domn cu un cârlig pentru că scria doar „glume de cabaret de proastă calitate”. Tânărul poet s-a dus la masa lui și i-a spus guralivului: „Ascultă! Omul acesta scrie farse bune. Meșterul cizmar Weiszfeld face cei mai buni pantofi. Astăzi eu scriu cele mai bune poezii din țara asta. Niciunul dintre noi nu trebuie să se laude cu asta, ne-am născut așa, nu putem face nimic. Voi v-ați născut ca să  fiți cei mai buni la nimic. Nici voi nu puteți face nimic de asta.” Cu acestea spuse, s-a întors și s-a așezat la loc lângă cafeaua lui.
Tânărul poet se numea Attila József, iar domnul cu maniere de margrav se numea Jenő Rejtő.
Cel puțin așa sunt consemnate anecdotele credibile de la cafeneaua numita Japoneză...

Regizorul Ferenc Varsányi și echipa sa lucrează de aproape zece ani la realizarea unui film de animație bazat pe cel mai cunoscut roman al lui Jenő Rejtő, iar acum au ajuns primele cadre din Fred-Jeg capitanul, pentru publicul larg:

https://www.youtube.com/watch?v=MMdX91qrk6U&themeRefresh=1

Lansarea filmului final este programată să aibă loc cândva în 2027.